+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

Miercuri, 11 Aprilie 2012 14:11

bpocBronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este compusă în principal din două afecţiuni conexe - bronşita cronică şi emfizemul. Fiecare dintre cele două boli este caracterizată prin obstrucţia cronică a fluxului de aer prin căile respiratorii şi la ieșirea aerului din plămâni.

 

 

Bronşita cronică implică inflamaţia şi umflarea mucoasei căilor respiratorii care duce la îngustarea şi obstrucţia căilor respiratorii. Inflamaţia stimulează, de asemenea, producţia de mucus. Obstrucţia căilor respiratorii, în special cu mucus, creşte riscul de infecţii pulmonare bacteriene.

În emfizem, sunt afectate ţesutul pulmonar şi alveolele, aerul fiind blocat în interiorul lor. Aerul devine "captiv" în alveole şi reduce capacitatea plămânilor de a micşora timpul expiraţiei. Ca rezultat, mai puţin aer ajunge la alveole pentru schimbul de gaze.

Schimbul de dioxid de carbon şi oxigen între aer şi sângele din capilare are loc de-a lungul pereţilor subţiri ai alveolelor. Distrugerea pereţilor alveolari scade numărul de capilare disponibile pentru schimbul de gaze.

Bronhopneumopatia obstructivă cronică este o combinaţie a celor două afecţiuni, cu cât boala se agravează, respiraţia devine din ce în ce mai dificilă. Deşi boala poate fi ţinută sub control, momentan nu există un tratament care să vindece pacienţii de această afecţiune.

 

Cauzele bronhopneumopatiei obstructive cronice

Fumatul şi fumatul pasiv

Cea mai comună cauză a BPOC este fumatul. Acesta este responsabil pentru 90% din cazurile de BPOC din Statele Unite. Fumătorii au, de asemenea, simptome mai frecvente (tuse, dispnee) însă prezintă şi o deteriorare mai rapidă a funcţiei pulmonare decât nefumătorii.

Efectele fumatului pasiv asupra plămânilor nu sunt foarte clare, cu toate acestea, dovezile sugerează că infecţiile respiratorii şi astmul sunt mai frecvente la copii care trăiesc în familii în care unul din părinţi sau amândoi fumează.

Poluarea aerului

Cadmiu şi dioxidul de siliciu cresc riscul de BPOC. Persoanele care lucrează într-un astfel de mediu, în care substanţele sunt prezente în aerul inspirat (mineri, muncitori în construcţii, lucrătorii în metal), sunt supuse unui risc mai mare de a dezvolta afecţiuni de tipul bronhopneumopatiei obstructive cronice.

Factorul genetic

Deficienţa de alfa1 antitripsină (AAT) este o afecţiune genetică destul de rară. Este produsă de ficat şi eliberată în sânge, iar lipsa acestei enzime cauzează emfizemul. Acţiunea redusă a AAT la persoanele care au deficienţă de astfel de enzime permite distrugerea ţesutului pulmonar.

 

Simptomele bronhopneumopatiei obstructive cronice

  • Dificultăţile în respiraţie
  • Tuse cronică
  • Producţie de mucus
  • Febră
  • Respiraţie şuierătoare
  • Dispnee

 

Simptomele atunci când boala avansează:

  • Cianoza (decolorarea albăstruie a buzelor şi a unghiilor), din cauza lipsei de oxigen în sânge.
  • Dureri de cap din cauza incapacităţii de a elimina dioxidul de carbon din sânge.
  • Pierderea în greutate
  • Hipertensiune arterială pulmonară.
  • Hemoptizie (tuse cu sânge)

 

Diagnosticul bronhopneumopatiei obstructive cronice

 

BPOC este, de obicei, diagnosticată pentru prima dată pe baza unui istoric medical, care dezvăluie multe dintre simptomele specifice, precum şi de un examen fizic.

Spirometria - În timpul spirometriei, pacientul inspiră adanc şi apoi expiră rapid şi cu forţă într-un tub conectat la un aparat care măsoară volumul de aer expirat.

Oximetria – Este o metodă mai puţin invazivă pentru a măsura nivelul de oxigen din sânge.

Radiografia pulmonară

Hemoleucograma

 

Tratamentul bronhopneumopatiei obstructive cronice

Obiectivele tratamentului împotriva BPOC sunt: prevenirea deteriorării continue a funcţiei pulmonare, atenuarea simptomelor, îmbunătăţirea performanţelor în activităţile de zi cu zi precum şi calitatea vieţii în general.

Tratamentul medicamentos

  • Bronhodilatatoarele - Sunt medicamente care relaxează muşchii din jurul căilor respiratorii, prin urmare, deschid căile respiratorii.
  • Bronhodilatatoarele pot fi inhalate, administrate oral sau intravenos.
  • Teofilina şi aminofilina sunt exemple de metilxantine. Teofilina relaxează muşchii din jurul căilor respiratorii, fiind administrate oral sau intravenos.
  • Corticosteroizi - Când inflamaţia căilor aeriene (care provoacă umflarea), contribuie la obstrucţia fluxului de aer, medicamentele antiinflamatoare (mai precis, corticosteroizi), pot fi benefici. Administrarea pe termen lung provoacă însă efecte secundare.

Terapii

  • Oxigenoterapia – Tratamentul ameliorează atât starea imediată a pacientului cât şi starea acestora pe termen lung. Necesarul de oxigen poate varia la pacienţii cu BPOC. Unii au nevoie de oxigen continuu, în timp ce alţii au nevoie de oxigen doar atunci când dorm.
  • Injecţiile cu alfa 1 antitripsină – Pentru pacienţii cu deficienţă de AAT, terapia poate avea efecte benefice.

 

Tratamentul chirurgical

  • Pneumectomia subtotală – Tratamentul este o opţiune pentru pacienţii care suferă de emfizem sever.
  • Transplantul pulmonar
  • Bulectomia – Este destul de rar recomandată, procedeul consta în excizarea unei porţiuni din plămân, care a fost distrusă de o leziune, numită bulă.

 

Prevenirea bronhopneumopatiei obstructive cronice

Pentru a preveni această afecţiune trebuie să renunţaţi la fumat şi să evitaţi toţi factorii de risc responsabili pentru apariţia afecţiunii.

 

Citeşte şi:

Cancerul pulmonar

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii