Tiroidita Hashimoto

Tiroidida Hashimoto este o tulburarea ȋn care sistemul imunitar atacă propria glandǎ tiroidă. Inflamația rezultatǎ ca urmare a acestei acțiuni duce la micșorarea activitǎții glandei tiroide, cunoscutǎ sub numele de hipotiroidism. Boala afecteazǎ mai mult femeile de vȃrstǎ mijlocie, dar poate apǎrea și la pacienții sau paciente mai ȋn vȃrstǎ.

Glanda tiroidǎ este un organ mic, situat la baza gȃtului, care produce hormoni tiroidieni responsabili pentru coordonarea mai multor activitǎți ale organismului uman precum: temperatura, ritmul cardiac și dezvoltarea.

Cu toate acestea, tiroidita Hashimoto se trateazǎ eficient cu ajutorul pastilelor care suplinesc lipsa hormonilor tiroidieni pe care glanda pacientului nu ȋi produce.

Boala este denumitǎ dupǎ medicul care a descris pentru prima datǎ afecțiunea, ȋn anul 1912, dr. Hakaru Hashimoto.

Cauzele care duc la apariția tiroiditei Hashimoto

Cauzele care duc la apariția tiroiditei Hashimoto nu sunt pe deplin cunoscute. Pe de-o parte existǎ specialiști care considerǎ cǎ boala este cauzatǎ de un virus sau o bacterie care declanșeazǎ un rǎspuns al sistemului imunitar care ajunge să producǎ anticorpi ȋmpotriva propriei glande tiroidiene. Alți specialiști considerǎ cǎ boala are o cauzǎ geneticǎ. Alte posibile cauze care pot duce la dezvoltarea tiroiditei Hashimoto sunt:

Hormonii. Boala afecteazǎ de șapte ori mai multe femei decȃt bǎrbați, ceea ce sugerează că hormonii sexuali pot juca un rol imporant ȋn apariția afecțiunii.

Excesul de iod. Anumite cercetǎri au sugerat faptul cǎ un consum excesiv de iod poate afecta producerea de hormoni tiroidieni.

Expunerea la radiații. Creșterea cazurilor de boli tiroidiene a fost raportată ȋn special la persoanele expuse la radiații, inclusiv la radiațiile apǎrute ca urmare a accidentului nuclear de la Cernobîl, dar și ȋn urma radiațiilor utilizate ca tratament ȋmpotriva cancerului.

Simptomele tiroiditei Hashimoto

Simptome tiroiditei Hashimoto variază în funcție de severitatea deficitului hormonal. La început, se pot observa simptome atipice, precum oboseala și apatia. Ȋnsǎ, de-a lungul anilor, pe mǎsurǎ ce boala progreseazǎ, pot apǎrea și alte simptome:

• Oboseala

• Sensibilitate crescută la frig

• Constipație

• Piele uscată

• Voce rǎgușita

• Un nivelul crescut de colesterol ȋn sânge

• Creștere în greutate inexplicabilă

• Dureri musculare

• Dureri la nivelul articulațiilor

• Sângerare excesivă ȋn timpul menstrei

• Depresie și anxietate

Diagnosticarea tiroiditei Hashimoto

Diagnosticarea tiroiditei Hashimoto se poate face numai dupǎ efectuarea unor analize hormonale care sǎ masoare nivelul hormonilor tiroidieni dar și nivelul hormonului de stimulare tiroidianǎ (TSH).

Testele hormonale. Acestea pot determina cantitatea de hormoni produsǎ de tiroidǎ și de glanda hipofizǎ. În cazul în care tiroida este hipoactivǎ, nivelul de hormoni tiroidieni este unul scăzut. În același timp, nivelul TSH-ului este crescut deoarece glanda pituitarǎ încearcă să stimuleze glanda tiroidǎ pentru a produce mai mulți hormoni tiroidieni.

Testele anticorpilor. Un test de sȃnge poate confirma sau infirma prezența anticorpilor împotriva peroxidazei tiroidiene, o enzimǎ care se gǎsește ȋn mod normal ȋn glanda tiroidǎ și care joacă un rol important în producția de hormoni tiroidieni.

La pacienții care suferǎ de aceastǎ afecțiune, dupǎ o perioadǎ de administrare a tratamentului, medicul va recomanda realizarea analizei TSH pentru a determina dacǎ doza de tratament recomandatǎ este potrivitǎ pentru pacient.

Testul este recomandat și ca o analizǎ de rutinǎ, mai ales ȋn cazul ȋn care existǎ una sau mai multe simptome din cele descrise mai sus.

Tratamentul tiroiditei Hashimoto

Tratamentul tiroiditei Hashimoto poate include, ȋntr-o prima fazǎ, observarea pacientului ȋn cazul ȋn care deficitul de hormoni tiroidieni este unul mic sau ȋn cazul ȋn existǎ doar mici modificǎri ȋn setul de analize specifice.

Terapia de substituție cu hormoni tiroidieni. Pacientul utilizeazǎ medicamente orale care restabilesc un nivelul de hormoni adecvat și care ajutǎ la inversarea simptomelor de hipotiroidism. Tratementul se utilizeaza, de obicei, toatǎ viața, iar doza de hormoni poate crește ușor pe parcursul anilor.

Ȋn cazul acestui tratament foarte importantǎ este monitorizarea dozei prin realizarea de analize de sȃnge ȋn mod regulat deoarece cantitățile excesive de hormoni pot accelera pierderea de masǎ osoasǎ, și pot crește riscul de a dezvolta osteoporozǎ. Excesul de hormoni poate provoca, de asemenea, tulburări de ritm cardiac (aritmii).

Doza de hormoni prescrisǎ de medicul endocrinolog poate varia ȋn funcție de: vârstă, greutatea pacientului, severitatea hipotiroidismului, alte probleme de sănătate existente sau alte tratamente pe care pacientul le urmeazǎ și care pot interacționa cu hormoni tiroidieni sintetici.

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Problemele glandei tiroide

Patologia endocrina, influentata de temperaturile crescute