+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

Joi, 11 Aprilie 2013 16:18

dermatomiozitaDermatomiozita este o boală inflamatorie autoimunǎ caracterizatǎ prin slăbiciune musculară și o erupție cutanatǎ distinctivǎ. Boala afecteazǎ atȃt adulții, cȃt și copii. La adulți, dermatomiozita apare de obicei  ȋntre vȃrsta de 40 și 60 de ani, iar la copii boala apare adesea ȋntre 5 și 15 ani.

Cu toate acestea, dermatomiozita afectează mai mult femeile decât bărbați. Pacienții au perioade de remisie a bolii, cȃnd simptomele de dermatomiozitǎ se ȋmbunǎtǎțesc ȋn mod spontan. Tratamentul  pote duce la ȋmbunǎtǎțirea funcției musculare, dar și la ameliorarea simtomelor cutanate.

Cauzele care duc la apariția dermatomiozitei

Specialiștii nu știu ce anume cauzeazǎ dermatomiozita, deși consideră că boala poate fi cauzată de o infecție virală a mușchilor sau de o problemă a sistemul imunitar. Boala este considerată de către medici una dintre bolile țesutului conjunctiv,  afecțiune din aceeași categorie precum lupusul eritematos sistemic sau scleroza. Alți factori declanșatori ai bolii pot fi:

Un cancer visceral subiacent

Predispoziția geneticǎ

Boala poate fi declanșatǎ de către un  agent toxic sau infecțios.

Sistemul imunitar al unei persoane, de obicei, lucrează pentru a proteja corpul de diferite microorganisme strǎine precum virusurile și bacteriile. Persoanele care suferǎ de dermatomiozitǎ produc anticorpi care atacǎ propriile țesuturile. Ȋn acest proces, sunt afectate ȋn special vasele de sȃnge din țesuturile musculare. Astfel, celulele inflamatorii înconjoară vasele de sânge, iar ȋn cele din urmǎ produc degradarea fibrelor musculare.

Simptomele dermatomiozitei

Cele mai frecvente simptome ale dermatomiozitei includ:

Modificǎri cutanate. O erupție de culoare violet sau roșie apare ȋn special pe fațǎ, pleoape, pe zona din jurul unghiilor, pe coate, la nivelul genunchilor, al pieptului și al spatelui.

Slăbiciunea musculară. Pacientul dezvoltǎ o slăbiciune musculară progresivǎ ce afecteazǎ ȋn special musculatura trunchiului, a coapselor, a umerilor, partea superioară a brațelor și a gâtului. Slăbiciunea afectează ambele pǎrți ale corpului și tinde sǎ se agraveze treptat. 

 Alte simptome ale dermatomiozitei sunt:

Dificultate la înghițire (disfagie)

Dureri musculare sau sensibilitate

Oboseală, febră și scădere în greutate

Calcinozǎ, în special la copii

Ulcere gastrointestinale și perforații intestinale, de asemenea, mai frecvente la copii

Probleme pulmonare

Diagnosticarea dermatomiozitei

Pe lȃngǎ evaluarea simptomelor și a istoricului medical, specilistul poate recomanda anumite analize pentru a confirma diagnosticul de dermatomiozitǎ:

Imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ  -  un scanner creează imagini transversale ale mușchilor și oferǎ date importante despre sǎnǎtatea acestora;

Electromiografia – Specialistul insereazǎ un instrument special prin piele la nivelul mușchilor pentru a testa activitatea electrică în timp ce mușchiul este relaxat sau ȋncordat.

Biopsia musculară – O mostrǎ de țesut muscular este ȋndepǎrtatǎ chirurgical pentru a fi analizatǎ ȋn laborator. 

Analize de sânge – Testul poate identifica concentrații crescute ale enzimelor musculare, cum ar fi creatinkinaza (CK) . Un test de sȃnge poate detecta, de asemenea, anticorpii specifice asociați cu dermatomiozita.

Biopsia pielii -  O mică bucată de piele este ȋndepartatǎ  pentru analiza de laborator. Mostra poate confirma diagnosticul de dermatomiozitǎ și poate exclude alte boli, cum ar fi lupusul. 

Tratamentul dermatomiozitei

Dermatomiozita nu poate fi vindecată, dar tratamentul poate ajuta la un control mai bun al simptomatologiei pentru majoritatea oamenilor. Dacǎ boala va afecta, ȋn timp, și alte organe precum inima sau plǎmȃni, un specialist va recomanda inclusiv tratament pentru aceste organe. Dacǎ dermatomiozita a aparut ca urmare a unei tumori, odatǎ cu ȋndepǎrtarea acesteia, simptomele se vor estompa. Tratamentele comune pentru acestă afecțiune includ:

Terapia fizică – pacientul va realiza anumite exerciții speciale pentru consolidarea muscularǎ. 

Tratamentul cutanat – pacientul va trebui sǎ evite expunerea la soare și să utilizeze protecție solară pentru a ajuta la prevenirea erupțiilor cutanate. Medicul poate trata erupțiile cu ajutorul medicamentelor antihistaminice sau  a cremelor antiinflamatorii.

Corticosteroizii – aceștia pot fi administrați pe cale orală sau direct în fluxul sanguin.

Medicamente imunosupresoare - ȋn cazul în care medicamentele cu steroizi nu au efectul dorit, medicul va recomanda medicamentele care blocheazǎ sau suprimǎ sistemul imunitar. 

Imunoglobulina – acest medicament poate fi administrat direct în fluxul sanguin și are rol ȋn impulsionarea sistemului imunitar.

Chirurgie - tratamentul chirurgical poate fi realizat pentru a elimina calcinoza sau depozitele de calciu apǎrute pe sub piele în cazul ȋn care acestea devin dureroase sau se infecteazǎ.

Pecinții pot simți teamă și au tentința de a se izola, ȋnsa specialiștii recomandǎ ca aceștia sǎ pǎstreze contactul cu familia și prietenii, dar și sǎ pǎstreze o viațǎ activǎ și sǎ nu renunțe la activitǎțile preferate. 

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Sindromul Churg-Strauss

Alergia la medicamente

 

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii