+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

Luni, 11 Martie 2013 12:28

difteriaDifteria este o afecțiune bacteriană ce duce la inflamarea severǎ a nasului, a gâtului și a traheei. Boala este cauzatǎ de bacteria Corynebacterium diphtheriae și poate afecta orice grupǎ de vȃrstǎ, ȋnsǎ apare ȋn special la copiii nevaccinați. Complicațiile bolii includ paralizie și insuficiență cardiacă,  în cazul în care toxinele bacteriei se răspândesc în întregul organism. 

Chiar și ȋn condițiile ȋn care boala este tratatǎ, specialiștii estimeazǎ că 10% din pacienți ȋși pierd viața din cauza acestei afecțiuni. Difteria este periculoasǎ mai ales atunci când aceasta afectează gâtul, caz în care se formeazǎ o membranǎ ce poate bloca respirația. Difteria poate apǎrea atȃt la nivelul aparatului respirator, cȃt  și sub formǎ cutanatǎ. Boala apare astǎzi mult mai rar ȋn țǎrile dezvoltate, datoritǎ eforturilor de imunizare la nivel de țarǎ. Cu toate acestea, chiar și ȋn aceste țǎri difteria poate apǎrea la nivel cutanat.

Cauzele care duc la dezvoltarea difteriei

Bacteriile care produc difteria se transmit atunci cȃnd o persoanǎ infectatǎ tușește sau strănutǎ, prin intermediul picǎturilor respiratorii. Deși mai puțin frecvent, bacteriile pot fi luate și de pe diferite articole de uz casnic, cum ar fi pahare, prosoape sau tacȃmuri pe care au ajuns picǎturile respiratorii.

Ȋn cazul difteriei cutanate, infecția bacterianǎ se transmite atunci cȃnd existǎ un contact direct cu rana infectată. Odatǎ ce pacientul a fost infectat, bacteriile se multiplicǎ rapid și se pot rǎspȃndi la nivelul amigdalelor, al nasului, al faringelui sau al laringelui. Corynebacterium diphtheriae produce o toxinǎ ce afecteazǎ celulele de la nivelul gȃtului. Bacteria poate fi transmisǎ atȃt de purtatorii sǎnǎtorii, dar și de pacienții care suferǎ de difterie, ȋn special ȋn primele șase sǎptamȃni de la ȋnceputul bolii. 

Simptomele difteriei

Simptomele apar, ȋn medie, între două și 10 de zile de la contactul cu bacteria, iar acestea pot fi mai grave sau mai ușoare, ȋn funcție de zona afectatǎ.

Simptomele difteriei pot include:

Apariția durerii în gât 

Răgușeală

Durere la ȋnghițire

Umflarea ganglionilor limfatici

Apariția unei membrane groase la nivelul gâtului și al amigdalelor

Dificultăți de respirație 

Febră și frisoane

Indispoziție 

La unele persoane, infecția cu bacteria care provoacǎ difteria  duce la apariția unor simptome ușoare ale bolii, fǎrǎ simptome evidente iar dupǎ dispariția acestora persoanele rǎmȃn purtători sǎnǎtoși ai bacteriei Corynebacterium diphtheriae farǎ a mai dezvolta boala.

Un al doilea tip de difterie este cea cutanatǎ, iar simptomele pe care boala le provoacǎ sunt:

Durere

Apariția unei zone roșii și umflate ȋn special la nivelul picioarelor și al mâinilor

Diagnosticarea difteriei

Medicul poate diagnostica difteria ȋn special dupǎ simptomele pe care copilul le prezintǎ, mai ales dacǎ acesta are o durere ȋn gȃt iar o membranǎ acoperǎ amigdalele. Acesta poate recomanda realizarea unor teste de  laborator pentru depistarea bacteriei  C. diphtheriae sau poate preleva o mostrǎ de țesut de la nivelul rǎnii cutanate pentru testarea acesteia ȋn laborator. Ȋn cazul ȋn care medicul este convis de faptul cǎ pacientul suferǎ de difterie tratamentul poate ȋncepe ȋnainte ca rezultatele testelor de laborator sǎ fie gata.

Tratamentul difteriei

Difteria este o boală gravă, motiv pentru care tratamentul va începe din momentul diagnosticǎrii preliminare. Dupǎ ce medicii confirmǎ un diagnostic preliminar, copilului sau adultului infectat  i se va injecta o antitoxinǎ pentru a neutraliza toxina diftericǎ prezentǎ ȋn organism.

Înainte de utilizarea antitoxinei se recomandǎ ca medici sǎ efectueze teste cutanate pentru a se asigura cǎ pacientul nu are o alergie la antitoxinǎ. Difteria este tratatǎ cu antibiotice precum penicilinǎ sau eritromicinǎ, terapie ce ajutǎ la eliminarea bacteriilor. Tratamentul se realizeazǎ, de regulǎ, ȋn spital unde aceștia pot fi  internați ȋn secția de Terapie Intensivă. Dacǎ pacientul prezinta dificultǎți la respirație, medicii pot elimina o parte din membrana grosǎ dezvoltatǎ la nivelul gȃtului.

Tratamentul preventiv

Dacă o persoana a fost expusǎ la bacteria care provoacǎ difteria, acesta trebuie sǎ consulte un medic cȃt mai curȃnd. Ȋn acest caz, se poate recomanda un tratament cu antibiotice pentru a preveni apariția bolii sau chiar realizarea unui vaccin ȋmpotriva difteriei.

Prevenirea difteriei

Ȋn trecut, difteria era o boalǎ comunǎ ȋn special ȋn rȃndul copiilor, ȋnsǎ dupǎ apariția vaccinului difteric, rata de dezvoltare a bolii a fost redusǎ consistent.

Difteria poate fi prevenitǎ prin vaccin, iar ȋn majoritatea țǎrilor acesta se administreazǎ ȋn același timp cu vaccinul antitetanic și cu vaccinul antipertussis. Cu toate acestea, specialiștii recomandǎ  repetarea vaccinului dupǎ aproximativ 10 ani pentru prelungirea efectului protector.

Citește și:

Sindromul Adams Oliver

Oreionul

 

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii