Cauzele care duc la dezvoltarea amneziei
Amnezia cauzată de leziuni ale creierului sau de deteriorarea creierului este cunoscutǎ sub numele de amnezie neurologicǎ sau amnezie organicǎ. Cauze posibile ale acetui tip de amnezie pot include:
• Inflamarea creierului (encefalită) care poate rezulta de la infecția cu un virus, cum ar fi virusul herpes simplex sau ca o reacție autoimună la un anumit tip de cancer care afecteazǎ altă parte a corpului (encefalită limbică paraneoplazică)
• Lipsa de oxigen (ca urmare a unui atac de cord, insuficiență respiratorie sau intoxicații cu monoxid de carbon)
• Abuzul de alcool pe termen lung duce la deficitul de vitaminǎ (vitamina B-1) ceea ce poate duce la apariția sindromului Wernicke-Korsakoff
• Tumorile în zonele creierului care controlează memoria
• Boli cerebrale degenerative, cum ar fi boala Alzheimer sau alte forme de demență
• Terapia cu electroșocuri, o procedură în care curentul electric trece prin creier, metodǎ uneori folosită pentru a trata anumite boli psihiatrice
• Anumite medicamente, cum ar fi benzodiazepinele
• Răni la cap, cum ar fi cele provocate de accidentele de mașinǎ, care pot duce la confuzie și la probleme ȋn memorarea de informații noi, mai ales în primele faze ale recuperǎrii.
Un alt tip rar de amnezie, denumitǎ amnezie psihogenǎ sau disociativă, provine de la șoc emoțional sau de la un traumatism. În această tulburare, persoana poate pierde amintirile personale și informațiile despre sine ȋnsǎ, de obicei, situația este temporarǎ.
Simptomele amneziei
Oamenii cu amnezie pot avea dificutǎți ȋn învățarea de informații noi (amnezie anterogradă).
Deficitul de memorie cauzează probleme fie la locul de muncă, fie la școală, sau în mediile sociale.
• Amintirile false - acestea pot fi fie complet inventate sau formate din amintiri reale modificate
• Mișcǎri necoordonate, uneori tremor.
• Confuzie sau dezorientare.
• Probleme cu memoria pe termen scurt.
• Pierderea totală sau parțialǎ a memoriei.
• Imposibilitatea de a recunoaște chipurile familiare.
• Incapacitatea de a recunoaște locuri familiare.
Diagnosticarea amneziei
Examenul fizic poate include un examen neurologic pentru a verifica reflexele, funcțiilor senzoriale, echilibru, dar și alte aspecte fiziologice ale creierului și ale sistemului nervos.
Medicul mai poate recomanda anumite teste pentru a evidenția dacǎ existǎ probleme ȋn ceea ce privește memoria. Evaluarea memoriei poate ajuta la determinarea gradului de pierdere a memoriei și de a oferi perspective cu privire la ce fel de tratament ar putea avea nevoie pacientul.
Testele imagistice, inclusiv RMN, tomografie computerizatǎ și electroencefalograma, pot evidenția anumite anomalii la nivelul creierului, ȋn timp ce testele de sȃnge pot fi recomandate pentru a evidenția o infecție sau alte probleme.
Tratamentul amneziei
Tratamentul amneziei depinde de cauza acesteia. O persoană care a suferit un eveniment traumatic poate beneficia de un tratament cu rol sedativ, grijă din parte familiei, ajutor psihologic și odihnǎ. În cazul bolii Alzheimer, o serie de medicamente sunt disponibile, ȋnsǎ acestea sunt eficace atunci cȃnd sunt utilizate ȋn special ȋn stadiile inițale ale bolii.
Ergoterapia - O persoană cu amnezie poate lucra cu un terapeut ocupațional pentru a afla informații noi cu scopul de a le ȋnlocui pe cele pierdute, sau pentru a folosi amintirile intacte, ca o bază ȋn acumularea de informații noi.
Medicamente sau suplimente - Din pǎcate nu existǎ medicamente disponibile pentru tratarea celor mai multe tipuri de amnezie, ȋnsǎ ȋn cazul ȋn care amnezia este produsǎ de sindromul Wernicke-Korsakoff , tratamentul include înlocuirea acestei vitamine și o alimentație corectă. Cercetătorii investigheazǎ neurotransmițǎtori implicați ȋn formarea memoriei, dar este puțin probabil ca, ținȃnd cont de complexitatea proceselor cerebrale implicate, sǎ existe un singur medicament ce va fi capabil să rezolve problemele de memorie.
Autor: Lavinia Radu
Citește și: