+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

Joi, 25 Aprilie 2013 09:21

limfom-non-hodgkinLimfomul non-Hodgkin este un tip de cancer care apare la nivelul sistemul limfatic. În cazul acestui tip de limfom, tumorile se dezvoltǎ din limfocite, un tip de celule albe ale sângelui. Limfomul non-Hodgkin este mai frecvent decât  limfomul Hodgkin, boala avȃnd  aproximativ 20 de subtipuri.

 Cauzele care duc la dezvoltarea limfomului non-Hodgkin

Cercetǎtorii nu știu care sunt cauzele exacte care duc la dezvoltarea limfomului non-Hodgkin. Limfomul non-Hodgkin apare atunci cȃnd organismul produce prea multe limfocite anormale. În mod normal, limfocitele trec printr-un ciclu de viațǎ previzibil.

Limfocitele vechi mor, iar corpul creează alte limfocite pentru a le înlocui. În limfomul non-Hodgkin, limfocitele  nu mor, ci continuǎ să crească şi să se dividǎ. Acest surplus de limfocite determinǎ umflarea ganglionilor limfatici.  Există două tipuri de limfocite:

Celulele B. Acestea luptǎ ȋmpotriva infecțiilor prin producerea de anticorpi care neutralizeazǎ invadatorii. Cele mai multe cazuri de limfom non-Hodgkin provin din ȋnmulțirea excesivǎ a celulelelor B. Subtipuri de limfom non-Hodgkin care implicǎ celulele B includ: limfomul difuz cu celule B, limfomul folicular, limfomul cu celule de manta şi limfom Burkitt.

Celulele T.  Sunt implicate în distrugerea invadatorilor. Subtipurile de limfom non-Hodgkin, care implicǎ celulele T includ: limfom cutanat cu celule T și limfomul anaplazic cu celule mari.

Limfomul non-Hodgkin implică, în general, prezenţa limfocitelor canceroase în ganglionii limfatici, dar boala se poate răspândi şi în alte părţi ale sistemului limfatic. Acestea pot fi vasele limfatice, amigdale palatine, splina, timusul sau mǎduva osoasǎ. 

 

Factorii de risc ai limfomului non-Hodgkin

• Medicamentele care suprimǎ sistemul imunitar.

• Infecţia cu anumiți viruși si bacterii. Anumite infecţii virale şi bacteriene par sǎ creasca riscul de limfom non-Hodgkin. Virușii care  cresc riscul de limfom non-Hodgkin sunt virusul HIV şi virusul Epstein-Barr. Bacteriile care cresc riscul de limfom non-Hodgkin includ bacteria Helicobacter pylori.

• Produsele chimice. Anumite substanţe chimice, cum ar fi insecticidele și pesticidele, pot creşte riscul de a dezvolta limfom non-Hodgkin. 

• Vȃrsta ȋnaintatǎ. Limfomul non-Hodgkin poate apǎrea la orice vȃrstǎ, dar riscul crește o datǎ cu ȋnaintarea ȋn vȃrsta. 

Simptomele limfomului non-Hodgkin

Simptomele limfomului non-Hodgkin pot include:

• Umflarea ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului, de la nivelul axilei sau a zonei inghinale.

• Dureri abdominale sau umflarea abdomenului.

• Durere în piept, tuse sau probleme de respiraţie.

• Oboseală.

• Febră.

• Transpiraţii nocturne.

• Pierdere în greutate.

 

Diagnosticul limfomului non-Hodgkin

Examenul fizic. Medicul  poate efectua un examen fizic pentru a determina mărimea şi starea ganglionilor limfatici şi pentru a verifica dacă ficatul și splina sunt mǎrite.

Analize de sânge şi urină. Umflarea ganglionilor limfatici este un semn cǎ organismul se luptǎ cu o infecție. Testele de sânge şi urină poate ajuta la excluderea unei infecţii sau a unor boli.

Teste imagistice. Prin scanarea  pieptului, a gâtului, a abdomenului şi a pelvisului se pot detecta tumorile. Imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ ajutǎ specialistul sǎ stabileascǎ dacǎ sunt daune la nivelul creierului sau la nivelul mǎduvei osoase. Medicii folosesc, de asemenea, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) pentru a detecta limfomul non-Hodgkin.

Biopsia ganglionului limfatic.

Biopsia mǎduvei osoase.

 

Tratamentul limfomului non-Hodgkin

Dacă limfomul este un limfon de tip non-Hodgkin indolent, medicul va recomanda screeningul acestuia, mai ales pentru cǎ acest tip de limfon nu produce simptome și poate sǎ nu necesite tratament timp de ani de zile.

Tratamentul pentru limfomul care provoacă simptome. Opţiunile pot include:

Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament care distruge celulele canceroase. Chimioterapia poate fi administratǎ ca și monoterapie, sau în asociere cu alte tratamente.

Radioterapia

Radioterapia folosește radiații pentru a distruge celulele canceroase și pentru a micșora tumorile

Transplant de celule stem

Un transplant de celule stem este o procedură care permite utilizarea unor doze mai mari de chimioterapie sau de radiații, cu scopul de a distruge celulele limfomului, care nu pot fi distruse cu doze standard. Înainte de un transplant de celule stem, celulele stem sǎnǎtoase sunt luate din  măduva osoasă şi congelate. După, celule stem sǎnatoase sunt decongelate şi injectate în corpul pacientului. Aceste celule pot proveni și de la un donator.

Medicamente care îmbunătăţesc capacitatea sistemului imunitar de a lupta împotriva cancerului precum rituximab, un tip de anticorp monoclonal care se atașeazǎ de celulele B şi a le face mai vizibile pentru sistemul imunitar, care apoi le poate ataca  Rituximab scade numărul de celule B, inclusiv celule B sǎnǎtoase, dar corpul produce noi celule sǎnǎtoase B ȋntr-o perioadǎ relativ scurtǎ.

Medicamente care produc radiații direct la celulele canceroase. Din aceastǎ categorie fac parte douǎ medicamente aprobate de specialiștii americani pentru tratarea limfomului și anume ibritumomab  şi tositumomab.

Familia trebuie sǎ sprijine pacienții care suferǎ de aceastǎ boalǎ pe tot parcursul tratamentului.Grupurile de suport si ȋmpǎrtașirea experiențelor de viațǎ cu un grup de oameni care suferǎ de aceeași afecțiune poate aduce speranțǎ pacientului. 

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citeste și:

Analize de laborator gratuite pentru depistarea limfomului

Luna septembrie este Luna Internationala de Lupta Impotriva Limfomului

 

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii