+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

Luni, 20 Mai 2013 08:43

sarcomaSarcomul este un  tip de cancer care se dezvoltă în ţesuturi, în mod special, precum cele musculare sau la nivelul oaselor. Există două tipuri de sarcom: osteosarcomul, care  se dezvoltă de la oase şi  sarcomul de ţesut moale. Sarcomul de ţesut moale poate apărea la muşchi, la nivelul ţesutului adipos, la nervi, sau la cartilaje. Tumorile canceroase se dezvoltă atunci când celulele anormale prezente în ţesut se multiplică  iar situaţia scapă  de sub control.

Oamenii de ştiinţă nu ştiu încă de ce aceste celule devin anormale. Cu toate acestea, cauza principală a acestei forme de cancer este considerată mutaţia genetică.

Mai mult de jumătate din sarcoamele ţesuturilor moi se dezvoltă la nivelul braţelor şi la nivelul  picioarelor. Cele mai multe sarcoame apar la adulţii de peste 55 ani de ani, iar aproximativ o cincime din aceste tumori apar la copii. 

 

Cauzele care duc la apariţia sarcomului de ţesut moale

Sarcoamul de ţesut moale a fost asociat cu o varietate de factori:

 

• Radioterapia. Pacienţii trataţi cu radioterapie pentru anumite tipuri de cancer au un risc mai mare de a dezvolta un sarcom al ţesuturilor moi. 

• Expunerea la produse chimice. Oamenii care au fost expuşi la anumiţi agenţi cancerigeni, în special clorura de vinil, au un risc mai mare de a dezvolta un sarcom.

• Bolile care au ca rezultat un sistem imunitar slăbit

• Anomalii genetice sau factorii genetici.

 

Medicii au identificat aproximativ 20 de tipuri diferite de sarcoame ale ţesuturilor moi bazându-se pe modul în care celulele  arată sub microscop.

 

Tipuri de sarcom

• Rabdomiosarcomul este cea mai comună formă de cancer a ţesuturilor moi la copii. Aceasta apare, de obicei, la nivelul braţelelor, picioarele, în zona capului, gâtului, sau la nivelul tractului urinar şi al organelor de reproducere. În majoritatea cazurilor, rabdomiosarcomul afectează copiii sub vârsta de 10 ani. Mai puţin frecvent, aceasta afectează adolescenţii. Boala este rară la adulţi.  Există două tipuri principale de rabdomiosarcom: embrionar şi alveolar. În general, rabdomiosarcomul embrionar tinde să fie localizat şi rareori se răspândeşte. Acest tip de sarcom raspunde bine la tratament. 

 Rabdomiosarcomul alveolar tinde să fie mai agresiv şi mai greu de tratat. Deşi unele tipuri de sarcom sunt mai puţin probabile să se răspândească decât altele, toate acestea au capacitatea de  metastaza. 

• Histiocitom fibros atipic. Aceast tip de sarcom apare prin distrugerea oaselor. Boala este mai frecventă la barbaţi decât la femei, şi afectează numai adulţii. Deşi cele mai multe cazuri, se dezvoltă din motive necunoscute, unele cazuri  pot fi declanşate de o afecţiune osoasă numită boala Paget sau de radiaţiile utilizate pentru a trata un alt cancer.

• Liposarcomul. Acest sarcom este alcătuit  din celule care seamană cu ţesutul adipos. Liposarcomul tinde să se dezvolte la nivelul braţelor, al  picioarelor sau la nivelul părţii din spate a abdomenului. Acest tip de sarcom se răspândeşte foarte rar. Cu toate acestea, poate reveni în acelaşi loc, după ce tumora iniţială este eliminată. 

• Sarcomul Kaposi. Tumora conţine vase de sânge, deci apare ca umflatură  roz, violet sau albastră. Aceasta afecteaza în special bărbaţii care au virusul  HIV, dar nu iau tratament antiretroviral. Ea poate afecta, de asemenea, persoanele care iau medicamente pentru a suprima sistemul imunitar după un transplant de organe. 

• Fibrosarcomul. Fibrosarcoamele tind să apară la nivelul picioarelor, al braţelor sau al trunchiului. În general, apare între vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani, dar se poate dezvolta şi la sugari sau copii.

• Sarcom sinovial. Aceste celule canceroase au o mutaţie genetică specifică. Sarcomul sinovial tinde să apară fie în genunchi sau la nivelul gleznei, la persoanele cu vârsta sub 30 de ani. 

• Neurofibrosarcomul. Celulele din aceste tumori seamănă cu celulele de protecţie care acoperă în mod normal nervii. Neurofibrosarcomul afectează cel mai frecvent  persoanele cu o boala numită neurofibromatoză de tip I. 

• Angiosarcom. Un angiosarcom poate apărea aproape oriunde în corp. Cu toate acestea, zonele cele mai comune sunt muşchii, pielea, ficatul, oasele sau sânii. Aceasta apare de obicei la adulţi, în special la cei expuşi la clorură de vinil sau radiaţii.

• Leiomiosarcomul. Leiomiosarcomul se dezvoltă cel mai adesea la nivelul tractului gastrointestinal şi la nivelul organelor abdominale.

• Tumori gastrointestinale. Aceste sarcoame se dezvoltă în tractul digestiv iar boala este  asociată cu o anumită anomalie genetică.

 

Simptomele sarcoamului de ţesut moale

Un sarcom de ţesut moale, de obicei, nu produce  simptome în stadiile incipiente. Când tumora creşte, aceasta poate provoca:

• Un nodul vizibil

• Durere, în cazul în care acesta apasă pe nervi sau muşchi

• Un blocaj la nivelul stomacului  sau hemoragii gastrointestinale în cazul în care tumora se află în tractul digestiv sau abdomen. 

 Simptomele rabdomiosarcomul nu includ apariţia de noduli dureroşi ci semnele depind de localizarea tumorii:

• La nivelul ochilor sau a pleoapei poate provoca un ochi bombat, o pleoapă umflată sau paralizia muschilor oculari

• În sinusuri poate provoca un nas înfundat sau blocat iar secreţia nazală poate conţine puroi sau sânge

• În craniu poate eroda oasele care protejează creierul, provocând dureri de cap şi greaţă.

• În tractul urinar şi  în organele de reproducere poate provoca dificultăţi la urinare şi sânge în urină. Alte simptome includ constipaţia, un nod în interiorul vaginului, secreţii vaginale care conţin sânge şi mucus, şi o extindere nedureroasă a unei părţi din scrot.

 

Diagnosticul sarcomului de ţesut moale

Pentru a  putea diagnostica boala, medicul va realiza următoarele teste:

• Un examen fizic complet.

• Testele imagistice, precum radiografii,  tomografie computerizată (CT), ultrasunete, imagistică prin rezonanţă magnetică (RMI) şi tomografii cu emisie de pozitroni (PET).

• În cazul în care medicul descoperă un sarcom, va face o biopsie pentru a determina tipul şi stadiul bolii.

 

Teste suplimentare, cum ar fi scanarea imagistică şi teste de sânge, pot ajuta la determinarea stadiului bolii:

Etapa I. Aceste tumori sunt în general mici, dar ceea ce este important este faptul că celulele tumorale sunt normale. 

Etapa II. Celulele încep să arate mai anormal. În acest stadiu, boala nu este încă extinsă la ganglionii limfatici sau în alte zone ale corpului.

Etapa III. Celulele maligne se găsesc în ganglionii limfatici.

Etapa IV. În acest stadiu, cancerul a ajuns la ganglionii limfatici dar şi în alte părţi ale corpului.

 

Tratamentul sarcomului de ţesut moale

 Tratamentul chirurgical

 Chirurgia este tratamentul cel mai comun pentru sarcoamul  ţesuturilor moi, mai ales în cazul în care celulele maligne nu s-au răspândit în alte părţi ale corpului. Chirurgia, implică îndepărtarea cancerului şi a unei părţi din ţesutul sănătos care îl inconjoară. 

Radioterapia

 Radioterapia - Deşi radiaţiile pot afecta atât celulele sănătoase, precum şi celulele canceroase, este mult mai dăunătoare pentru celulele canceroase. În plus, celulele sănătoase se pot recupera de pe urma efectelor iradierii mai uşor decât celulele canceroase.

Chimioterapia

 Chimioterapia foloseste medicamente pentru a distruge celulele care se divid rapid. 

Spre deosebire de radioterapie care tratează doar o parte a corpului expus la radiaţii, chimioterapia tratează corpul în întregime. 

Unul dintre aceste medicamente, imatinib, este utilizat pentru a trata  tumorile gastrointestinale. Posibile efecte secundare ale chimioterapiei includ greaţă, vărsături, pierderea părului, afte bucale, oboseală,  risc crescut de infecţii, slăbiciune şi  risc crescut de sângerare.

În general, persoanele cu sarcoam al ţesutului moale localizat au un prognostic foarte bun, cu o rata mare de vindecare. Principala caracteristică a unui prognostic bun este o tumora complet îndepărtata prin intervenţie chirurgicală şi care nu s-a extins în alte părţi ale copului. Copiii tind să aibă un prognostic mai bun decât adulţii, atât pentru tumorile localizate şi cele care s-au răspândit.

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Lipomul 

Cancerul osos la copii 

 

 

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii