Artrita reactiva

Artrita reactivǎ se caracterizeazǎ prin apariția unor dureri articulare declanșate de  infecții ce apar în alte pǎrți ale corpului, cum ar fi cele ale organelor genitale sau ale tractului urinar. Artrita reactivǎ afecteazǎ ȋn special articulațiile genunchilor, ale gleznelor și ale picioarelor. 

Artrita reactivǎ mai este denumitǎ și sindromul Reiter. Pentru majoritatea oamenilor, simptomele de artrita reactivǎ dispar în termen de 12 luni. Boala este consideratǎ cel mai frecvent tip de artritǎ care afecteazǎ bǎrbații tineri, cu vȃrste cuprinse ȋntre 20 și 40 de ani. Și femeile pot dezvolta  afecțiunea ȋnsǎ acest lucru este mai puțin frecvent. Mai mult, din motive necunoscute, femeile care suferǎ de acestǎ afecțiune au simptome mult mai blȃnde decȃt  bǎrbații. 

Cauzele care duc la dezvoltarea artritei reactive

De cele mai multe ori, infecțiile încep în tractul urinar sau genital, iar apariția simptomelor este cauzatǎ de bacteria Chlamydia trachomatis, o infecție transmisǎ prin contact sexual. Infecția inițialǎ poate aparea, de asemenea, în sistemul digestiv. În aceste cazuri, infecția apare dupǎ consumul de alimente contaminate cu bacteriile Salmonella, Yersinia sau Campylobacter.

Specialiștii afirmǎ cǎ acest sindrom apare ȋn special la persoanele cu o particularitate geneticǎ denumitǎ HLA-B27. Astfel, 80% din persoanele care transportǎ acestǎ genǎ dezvoltǎ artritǎ reactivǎ. Cu toate acestea, prezența genei nu ȋnseamnǎ obigatoriu cǎ pacientul va dezvolta acestǎ boalǎ dar ȋl poate predispune ȋn cazul ȋn care acesta ia contact cu anumite bacterii.

Simptomele artritei reactive

Simptomele de artritǎ reactivǎ apar, în general, dupǎ una până la trei săptămâni după expunerea la o infecție.

Simptomele pot apǎrea la nivelul oaselor  și al muschilor și pot include:

• Dureri articulare, de obicei, în genunchi și la nivelul gleznelor

• Dureri de cǎlcȃi

• Degetele de la picioare sunt inflamate

• Dureri de spate

 Simptomele pot apǎrea la nivelul organelor de reproducere și la nivelul căilor urinare:

• Durere sau arsură în timpul urinării

• Creșterea frecvenței de urinare

• Inflamația prostatei (prostatita)

• Cervicitǎ

Alte simptome:

• Conjunctivită

• Uveitǎ

• Ulcere la nivel bucal

• Erupții cutanate

Diagnosticarea artritei reactive

Medicul  va chestiona pacientul ȋn legǎturǎ cu simptomele pe care le experimentezǎ și va efectua un examen fizic. Pentru a pune un diagnostic precis, medicul va recomanda realizarea de:

• Teste de sȃnge care pot indica prezența unei infecții ȋn organism.

• Testarea geneticǎ  -  pentru a identifica dacǎ pacientul prezintǎ sau nu factorul genetic  (HLA-B27)

• Urocultura

• Teste imagistice precum imagistica prin rezonațǎ magneticǎ sau computerul tomograf.

Tratamentul artritei reactive

 Scopul tratamentului este de a gestiona simptomele și de a trata  infecțiile care au dus la apariția bolii. Ȋn acest sens medicul poate recomanda:

• Antibiotice pentru eliminarea infecției bacteriene

• Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) pentru a reduce durerea și inflamarea articulațiilor 

• Injecții cu corticosteroizi în articulațiile dureroase

Fizioterapia

Exercitiile fizice pot ajuta persoanele care suferǎ de  artritǎ reactivǎ sǎ ȋși ȋmbunǎtǎțeascǎ gama de mișcǎri. Astfel, un fizioterapeut poate recomanda anumite exerciții specifice de consolidare a articulațiilor sau specifice pentru dezvoltarea musculaturii din jurul articulațiilor afectate.

Prevenirea artritei reactive

Factorii genetici par sǎ joace un rol important ȋn dezvoltarea artritei reactive, iar pacienții sunt sfǎtuiți sǎ reducǎ expunerea la bacteriile care pot duce la apariția bolii. Asigurați-vă că alimentele sunt depozitate la temperaturi adecvate și sunt gătite corect. De asemenea:

• Evitați bolile cu transmitere sexuală 

• Spălați-vă pe mâini ȋnainte de masǎ

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Gonartroza – cauze, diagnosticare si tratament

Artrita