+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

materiale didactice

  • spitalul grigore alexandrescu
  • Simona Maria Vladica
  • dr belusica
  • Marius Barbu
Miercuri, 15 Februarie 2012 10:16

Samuel-HahnemannHomeopatia este un cuvânt de origine grecească, compus din „homeos", care înseamnă asemănător, şi „pathos", care înseamnă suferinţă. Pornind de la această explicaţie, definiţia vine de la sine: homeopatia este metoda terapeutică ce tratează bolnavii conform legii similitudinii, utilizând medicamente în doze extrem de mici, infinitezimale şi dinamizate.

Altfel spus, homeopatia tratează cu ajutorul unor substanţe capabile să producă în organismul sănătos simptome similare bolii. Legea similitudinii (similia similibus curentur) nu este o descoperire recentă. Aceasta a fost menţionată şi de părintele mediciniei, Hipocrate în anii 460-377 î.Hr., alături de legea contrariilor (contraria contrariis curentur).

 

Părintele homeopatiei, Samuel Hahnemann

Însă cel care a pus-o în valoare a fost dr. Samuel Hahnemann (1755-1843) în secolul al XIX-lea.

Samuel Hahnemann s-a născut la Meissen, în anul 1755 şi a murit 88 de ani mai târziu la Paris. În timpul vieţii, a urmat Facultatea de Medicină din Erlangen pe care a absolvit-o în 1779. Între anii 1775-1777, a locuit la Sibiu, unde a lucrat ca medic personal şi bibliotecar al baronului Bruckenthal. La vremea aceea, biblioteca baronului era cea de a doua ca mărime şi importanţă după cea de la Vatican şi i-a servit în multe privinţe ca sursă de inspiraţie pentru noua metodă terapeutică de mai târziu.

În 1796, în timp ce traducea "Materia medica" scrisă de William Cullen, dr. Hahnemann a fost uimit de ceea ce citise: că efectul chininei (medicament utilizat pentru prevenirea şi tratarea malariei) s-ar datora gustului său amar. Influenţat de ideile lui von Haller, a avut atunci ideea genială de a-şi administra singur câteva doze de chinină, încercând să testeze efectele medicamentului. Acest experiment a fost actul de naştere al homeopatiei şi asta deoarece a observat că după câteva administrări, au început să îi apară simptome asemănătoare cu cele ale malariei, astfel încât a înţeles că efectul terapeutic se datora de fapt similitudinii efectului acestui medicament asupra omului sanatos şi nicidecum gustului amar. Experimentele au continuat şi au dovedit de fiecare dată acelaşi lucru: legea similitudinii este valabilă!

Pornind de la această ipoteză, Samuel Hahnemann a încercat să micşoreze treptat dozele administrate pentru a menţine potenţialul terapeutic. În caz contrar, medicamentul ar fi putut produce tuburări secundare, nedorite, asemănătoare cu efectele adverse ale medicamentelor de azi. Uneori, cantitatea era redusă atât de mult, încât tratamentul devenea inactiv. Acesta este momentul când a intervenit cea de a doua descoperire, fără de care metoda nu ar fi fost poate aplicabilă, şi anume dinamizarea soluţiilor.

Astfel, pentru a diminua efectele nedorite ale medicamentelor, Hahnemann a scăzut dozele, dar le-a mărit eficienţa prin agitarea soluţiilor medicamentoase pe verticală.

 

Teorii referitoare la modul cum funcţionează homeopatia

1) Samuel Hahnemann a scris despre principiul forţei vitale din organism, cea care asigură coordonarea organelor intene. Principiul forţei vitale afirmă că funcţionarea organismului uman este guvernată de un plan subtil de natură energetică, care coordonează toate celelalte planuri şi care a fost denumit de Hahnemann forţa vitală. La acest nivel apare întâi boala şi, în mod natural, se iniţiază procesul de vindecare. Astfel, medicamentele homeopatice acţionează în mod specific, prin stimularea forţei vitale.

2) Teoria câmpurilor electromagnetice de joasă frecvenţă, elaborată de Jacques Benveniste şi Luc Montagnier.

3) Teoria clatraţilor care susţine că în soluţiile apoase se formează structuri specifice, în funcţie de substanţa dizolvată. Aceste structuri se menţin şi la diluţii foarte înalte, când în apă nu mai este prezentă substanţa activă.

4) Teoria sistemelor dinamice şi a complexităţii – este cea mai recentă teorie emisă referitoare la homeopatie, fiind emisă în 2003 de Bellavite 200.

 

Homeopatia în zilele noastre

În Europa, există Directive UE pentru produsele medicale homeopatice şi o Reglementare a Consiliului Europei pentru folosirea medicamentelor homeopatice. Cercetarea în homeopatie a fost inclusă în Programul Oficial de cercetare al Comisiei Europene, medicamentele homeopate fiind incluse în Farmacopeea Europeană.

Conform datelor furnizate de Societatea Română de Homeopatie, din totalul de circa 1 milion de medici din Uniunea Europeană, aproximativ 1,2%, adică 12.000 sunt doctori atestaţi în homeopatie, comparabil cu numărul de medici specialişti în neurologie, ORL sau alte specialităţi.

Cu toate acestea, sunt şi mulţi doctori fără pregatire specifică care prescriu medicamente homeopatice: 25-40% din medicii generalişti din când în când, 6-8% în mod curent. Folosirea homeopatiei este în creştere şi în rândul medicilor dentişti şi veterinari. În prezent, 100 milioane cetăţeni europeni folosesc în mod curent homeopatia. Din totalul diplomelor de doctorat din SUA şi UE, 2-8% sunt acordate pentru teze pe tema homeopatiei.

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii