+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

Miercuri, 21 Ianuarie 2015 11:10

hepatita autoimunaHepatita autoimună este o inflamație a ficatului care apare atunci când sistemul imunitar atacă acest organ. Deși cauzele hepatitei autoimune nu sunt încă foarte clase, anumite boli, toxinele și drogurile pot declanșa hepatita la persoanele susceptibile, în special la femei.

Netratarea bolii duce la ciroză și, în final, la insuficientă hepatică. Atunci când este diagnosticată și tratată în primele stadii ale bolii, hepatita autoimună poate fi controlată cu tratament imunosupresor. De asemenea, transplantul de ficat poate fi o opțiune atunci când tratamentul nu este unul eficient, iar boala se află într-un stadiu avansat.

 

Simptomele bolii

Semnele și simptomele bolii pot varia de la cele mai mici, la cele mai severe și pot apărea brusc sau insidios. Printre aceste se numără: fatigabilitatea, disconfort abdominal, dureri articulare, prurit, icter, ficat mărit, angioame stelate, greață și vărsătură, inapetență, erupții cutanate, amenoree (oprirea menstruației).

 

Diagnosticare

Testele și procedurile folosite în diagnosticarea bolii includ:

- teste de sânge. Testarea unei mostre de sânge poate distinge hepatita autoimună de hepatita virală, dar și alte boli cu simptome similare. Testele cu anticorpi pot determina de asemenea tipul de hepatită autoimună. 

- biopsia ficatului. Biopsia poate confirma diagnosticul și gradul de afectare a ficatului. În timpul procedurii, se recoltează o mică bucată din ficat, cu ajutorul unui ac subțire. Mostra este ulterior trimisă în laborator pentru analiză.

 

Clasificare

Doctorii au identificat două tipuri de hepatită autoimună.

Tipul 1(clasic). Acesta este cel mai frecvent tip al bolii și poate apărea la orice vârstă.  Aproape jumătate din bolnavii cu hepatită autoimună au și alte boli autoimune, precum tiroidă, artrită și colită ulcerativă.  

Tipul 2. Chiar dacă adulții pot fi afectați de acest tip de hepatită, cel mai frecvent sunt afectate fetele tinere și este însoțit de alte probleme autoimune. 

 

Tratament

Medicamentele folosite în tratamentul hepatitei autoimune:

Prednison. Doctorii recomandă, în primă fază, administrarea unei doze mari de Prednison. După câteva săptămâni, sunt administrate doze minime din acest medicament. Majoritatea bolnavilor sunt nevoiți să continue tratamentul timp de 18-24 de luni, iar unii dintre ei vor urma tratamentul pe tot parcursul vieții. Administrat pe termen lung, Prednison poate avea reacții adverse grave, inclusiv diabet, osteoporoză, hipertensiune arterială, cataractă, glaucom,osteonecroză, creșterea în greutate.

Azatioprina. Azatioprina este un al medicament imunosupresor, folosit uneori în combinație cu Prednison. Odată administrate cele două medicamente, se poate micșora doza de Prednison, reducându-se, în același timp, și reacțiile adverse ale acestuia. 

Transplantul de ficat. Atunci când medicamentația nu stopează avansarea bolii sau deja a intervenit ciroza sau insuficiența hepatică, transplantul de ficat devine o opțiune. În timpul operație de transplant de ficat este înlăturat ficatul bolnav și este înlocuit cu o bucată de ficat sănătos primit de la un donator, care în timp, se va regenera în totalitate.

 

Autor: Andra Silivestru

Citește și:

Sclerodermia

Miastenia gravis

 

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii