Agorafobia

Agorafobia este o tulburare în care pacientul ȋi este teamǎ de spațiile deschise, teamǎ de mulțimi și de locurile publice, dar și teamǎ de orice loc ȋn care nu se simte ȋn siguranțǎ. Persoana care suferǎ de agorafobie va evita locurile publice tocmai din cauza faptul ca aceste locuri ȋi pot provoca un atac de panicǎ. Temerile pot fi atât de copleșitoare încât pacientul poate sǎ nu pǎrǎseascǎ locuința o perioadǎ lungǎ de timp.

Dacă pacienții cu agorafobie se află într-o situație stresantă ȋn exteriorul locuinței, de obicei, primul simptom este  dezvoltarea unui atacul de panicǎ, ce are ca simptomatologie: hiperventilație, apariția transpirațiilor, agitație. Pacienții evitǎ, de obicei, situațiile care le  pot provoaca anxietate, iar atunci cȃnd aleg sǎ iasǎ din  casǎ sunt ȋnsoțiți de un prieten, sau evitǎ acțiunile precum mersul la supermarket prin comandarea alimentelor on-line.

Agorafobia se dezvoltǎ  ȋn special ȋntre vȃrsta de 25 și 35 de ani, ȋnsǎ poate apǎrea la orice vȃrsta și devine o problemă pe tot parcursul vieții dacă nu este tratatǎ. Boala este mai frecventǎ la femei decȃt ȋn cazul bǎrbaților.

Cauzele care duc la apariția agorafobiei

Cele mai multe persoane care suferǎ de agorafobie dezvoltǎ boala ca o complicație a tulburărilor de panică. Dacǎ o persoană a experimentat anterior un atac de panicǎ într-o anumitǎ situație specifică sau ȋntr-un anumit mediul înconjurător, acesta va avea impressia cǎ atacul de panicǎ va putea reveni oricȃnd, iar astfel se declanșează un cerc vicios. Agorafobia se mai dezvoltǎ și dupǎ ce persoana afectatǎ a suferit o traumǎ ȋn copilarie sau dacǎ viața acesteia este foarte stresantǎ.

Simptomele agorafobiei

Simptomele tipice ale agorafobie ȋnclud:

• Teama de a fi singur în orice situație

• Frica de locurile aglomerate

• Frica de a dezvolta un atac de panicǎ ȋntr-un loc public

• Incapacitatea de a părăsi casa pentru perioade lungi de timp 

Ȋn plus atunci cȃnd  pacienții ajung ȋntr-un loc public pot experimenta:

• Probleme de respirație

• Amețeală

• Transpirație excesivă

• Creșterea ritmului cardiac

• Greațǎ

• Dureri ȋn piept

• Pierderea controlului

• Teama cǎ va leșina

Cu toate aceste, unii pacienți cu agorafobie dezvoltǎ doar unele dintre aceste simptome ȋn locurile publice sau niciunul dintre ele. Ȋn cazul ȋn care pacientul prezintǎ toate simptomele de mai sus este foarte probabil ca acesta sǎ sufere un atac de panicǎ.

Diagnosticarea agorafobiei

Medicul va diagnostica agorafobia pe baza simptomelor pe care le experimenteazǎ pacientul. Cu toate acestea, specialistul trebuie sǎ realizeze și un examen fizic deoarece unele dintre  simptomele unui atac de panicǎ sunt similare cu cele date de alte afecțiuni. Pentru a fi diagnosticat cu agorafobie, pacientul trebui sǎ  îndeplinească anumite criterii:

• Anxietate trebuie sǎ aparǎ atunci cȃnd acesta este ȋntr-o zonǎ publicǎ 

• Simptomele sǎ se datoreze anxietǎții și sǎ nu fie un efect al altor boli

Medicul va încerca sǎ determine dacă nu cumva pacietul suferǎ de o tulburarea de panicǎ, de o fobie socială sau de un alt tip specific de fobie, deoarece aceste tulburǎri au multe în comun.

Tratamentul agorafobiei

Tratamentul agorafobiei include, de obicei, atȃt medicamente cȃt și psihoterapie. 

Tratamentul medicamentos. Medicul poate recomanda un inhibitor selectiv al recaptǎrii serotoninei pentru a trata atacurile de panicǎ. De asemenena, se pot recomanda și  benzodiazepinele ȋnsǎ numai pe termen scurt, deoarece acestea sunt asociate cu efecte secundare mai puternice decȃt ȋn cazul antidepresivelor și pot provoca dependență dacă sunt luate în doze mai mari decât cea prescrisă sau pe o perioadă mai mare de timp decȃt cea recomandatǎ.

Terapia. Un tratament comun, utilizat ȋn astfel de cazuri este terapia cognitiv-comportamentalǎ. Partea cognitivă a terapiei implică informarea despre agorafobie și despre atacurile de panică, dar și moduri ȋn care aceste pot fi controlate. Pacienții vor ȋnvǎța care sunt factorii care pot declanșa un atac, dar și cum să facă față acestor simptome, prin utilizarea respirației și a tehnicilor de relaxare. Parte comportamentalǎ al terapiei cognitiv-comportamentale implică schimbarea comportamentelor nedorite sau nesănătoase, prin desensibilizare, cunoscutǎ și sub numele de terapie de expunere.

Pentru pacienții care suferǎ de agorafobie se mai recomandǎ și  schimbarea stilului de viațǎ și anume a alimentației și realizare de exerciții fizice periodic.

Prevenirea agorafobiei

Nu exiatǎ o metodǎ specificǎ de a preveni agorafobia. Cu toate acestea, dacă începeți să aveți temeri ușoare despre mersul ȋn anumite locuri, încercați sǎ ajungeți la aceste locuri înainte ca frica sǎ devinǎ copleșitoare. De asemenea, se recomadǎ o alimentație sanǎtoasǎ cu un program de exerciții fizice regulate pentru a scǎpa de stresul acumulat.

Citește și:

Anxietatea

Scizofrenia