+++ Bine ati venit pe Explore Medicine TV - Primul si singurul portal de educatie medicala video +++

Joi, 01 Septembrie 2011 19:09

Diabetul zaharat defineşte o tulburare metabolică care poate avea etiopatogenie multiplă, caracterizată prin modificări ale metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, rezultate din deficienţa în insulinosecreţie, insulinorezistenţă sau ambele şi care are ca element de definire până în prezent valoarea glicemiei.

 

Astăzi, întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2, din cauza occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii. Prevalența diabetului zaharat diferă semnificativ în funcţie de populaţia studiată, vârstă, sex, statutul socio-economic şi stilul de viaţă.

Predicţiile pentru anul 2025 sunt îngrijorătoare şi conform aprecierilor Asociației Americane de Diabet, prevalenţa diabetului zaharat va atinge 9%. Un element important, care a dus în ultimii ani la creşterea incidenţei bolii, a fost reprezentat de urmărirea mai atentă a populaţiei şi de îmbunătăţirea metodelor de diagnostic. Cu toate acestea, se estimează că există cel puţin 30% din cazuri cu diabet zaharat tip 2 nediagnosticat.

Impactul diabetului zaharat asupra populaţiei este enorm din cauza complicaţiilor cronice (în principal cardiovasculare) pe care acesta le poate genera. Conform studiului EPIDIAB acestea sunt prezente în cazul diabetului zaharat de tip 2 într-un procent de 50% în momentul diagnosticării afecţiunii. Complicaţiile cronice odată apărute scad calitatea vieţii, capacitatea funcţională, autonomia pacienţilor, cresc numărul zilelor de spitalizare, a consulturilor medicale şi a cheltuielilor pentru medicaţie. În acelaşi timp, pacientul diabetic devine treptat dezinteresat familial, profesional. Se înregistrează, de asemenea, dublarea ratei mortalităţii care în procent de 70-80% este determinată de complicaţiile cardiovasculare.

Reducerea acestor grave consecinţe ale diabetului zaharat este posibilă prin: depistarea precoce activă a persoanelor cu diabet zaharat în grupurile populaţionale cu risc, tratarea pacienţilor odată diagnosticaţi conform protocoalelor terapeutice bazate pe evidenţe internaţionale, prevenirea instalării complicaţiilor cronice şi a agravării lor prin screening-ul sistematic al complicaţiilor şi tratamente specifice în cazul agravării complicaţiilor cronice, în colaborare cu specialiştii cardiologi, nefrologi, neurologi, oftalmologi.

Costul diabetului, direct şi indirect este extrem de ridicat, atingând până la 10% din bugetele de sănătate ale multor ţări. Costul diabetului creşte de 3-5 ori dacă apar complicaţiile cronice micro şi/sau macroangiopate. Concluzia este că prevenirea complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat ameliorează impactul clinico-terapeutic şi psiho-social şi reduce costul bolii.

Clasificarea diabetului zaharat

Specialiștii au identificat patru categorii clinice ale diabetului zaharat:

    1. Diabetul zaharat tip 1 rezultat prin distrugerea celulelor beta pancreatice care conduce de obicei la un deficit absolut de insulină
    2. Diabetul zaharat tip 2, caracterizat prin deficit progresiv al secreției de insulină pe fondul rezistenței la insulină
    • Alte tipuri specifice de diabet, datorate altor cauze - de exemplu anomaliile genetice ale functiei celulelor beta pancreatice, anomalii genetice în acțiunea insulinei, afecțiunile pancreasului exocrine, afecțiuni endocrine, sau diabetul indus medicamentos sau cauzat de substanțe chimice

Diabet gestațional

Studiile effectuate au demonstrate faptul că diabetul zaharat parcurge mai multe etape respectiv:

 

- Stadiul normoglicemic. Clasificarea propusă de Organizația Mondială a Sănătății (1999) include stadiul normoglicemic ca primă etapă în evoluţia diabetului zaharat la persoanele la care există evidenţe ale procesului patologic.

 

- Prediabet - alterarea toleranţei la glucoză şi alterarea glicemiei bazale-reprezintă un stadiu intermediar între toleranţa normală la glucoză şi diabetul zaharat

 

- Diabetul zaharat. Criteriile de diagnostic (OMS) ale diabetului zaharat cuprind: simptome de diabet zaharat + glicemie plasmatică în orice moment al zilei 200 m/dl (11,1 mmol/l) sau glicemie plasmatică à jeun 126 mg% (7 mmol/l) sau glicemie plasmatică 200 mg/dl (11,1 mmol/l) la 2 ore după încărcarea orală cu 75 g de glucoză.

 

Pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat, din punct de vedere clinic sunt clasificaţi în: cei care au nevoie de insulinoterapie în vederea supravieţuirii, cei care necesită insulinoterapie în vederea obţinerii unui control metabolic şi cei ce nu necesită insulinoterapie.


Tratamentul diabetului zaharat

În tratamentul diabetului zaharat  se urmărește în primul rând controlul nivelului glicemic. Autocontrolul glicemiei face parte integrantă din strategia de tratament atât a pacientului cu diabet zaharat insulinotratat cât şi al celui cu tratament oral. Automonitorizarea este esenţială pentru adaptarea corespunzătoare a dozelor de insulină în diferite situaţii, pentru gradarea efortului fizic sau a aportului alimentar. Autocontrolul glicemiei (folosind glucometrul) este indispensabil pacienţilor cu diabet zaharat insulinotrataţi și la femeile cu diabet gestațional. Automonitorizarea este însă benefică dacă persoanele cu diabet sunt instruite să efectueze autotestarea, să înregistreze datele, să înţeleagă semnificaţia acestora şi să intervină în schema terapeutică sau să se adreseze unui specialist.

Tratamentul diabetului zaharat tip 1 se recomandă a fi efectuat prin: administrarea de insulină în doze injectabile multiple sau prin perfuzie subcutanată continuă de insulină, corelarea dozei de insulină prandială cu aportul de carbohidraţi, automonitorizarea glicemiilor

În tratamentul diabetului zaharat tip 2 poate fi folosit orice mijloc farmacologic conform protocolului, cu condiţia respectării indicaţiilor şi contraindicaţiilor fiecăruia dintre ele.

În general, obiectivele terapeutice acceptate în cazul diabetului zaharat sunt: HbA1c< 7%, Glicemie a jeun: 80-130 mg%, Glicemie postprandială 110-140 mg%. Pentru pacienţii cu complicaţii şi boli asociate, obiectivele vor fi individualizate de către medicul specialist diabetolog.

 

 

Sanatatea Media Group BebeSanatos Info Pacienti Avocatul Pacientului Avocatul Medicului Gala Sanatatii